Ai fost odată

Ai fost odată regele păgân
Pe care l-am iubit haotic,
Ne ascundeam în clăile de fân
De pe domeniul casei în stil gotic.

Ai fost o dată lumea mea bizară
Şi dragostea era cumva risipă,
Nu erau importanţi cei de afară,
Dar parcă astăzi îi aud cum ţipă.

Ai fost odată unica-mi greşală,
Iubitul meu etern, poate mai mult,
O recunosc acum, fără sfială,
Te mai privesc, dar nu te mai ascult.

Ai fost odată, astăzi nu mai eşti,
Ce-aş face cu speranţa de-aş găsi-o?
Aş aşeza-o simplu în poveşti,
Fiindcă atunci ţi-am spus, pe veci, adio.

Eu am plecat, sunt poate prea departe
Şi faţa mea cu lacrimi e brodată,
Voi scrie despre ele într-o carte,
Vei fi acolo, fiindcă ai fost odată.

Din volumul Moneda spre vise