Vom relua povestea de la capăt,
Nesiguranţa cumva eventuală
O vom închide cu un simplu lacăt.
Cu mâna stângă încă tremurândă
Am să-ţi arăt un vis albastru, poate,
Şi-n veşnicia care stă la pândă
Le vom zidi în amănunt pe toate.
Din părul dimineţii cu naiade
Am să desprind o singură poveste,
Poate-i necugetat şi nu se cade
Dar o speranţă albă, încă este.
Într-o zi alunecând pe-o vale
Prin roua zbuciumată de pe tâmplă,
Voi sta ascunsă-n gândurile tale
Şi n-ai să înţelegi ce se întâmplă.
din volumul Moneda spre vise
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu