Să îţi pătrund în suflet şi în gând
Şi să găsesc moneda norocoasă,
Să pot să merg la tine când şi când.
Aş vrea să fii un pom dintr-o livadă,
Să fiu eu ploaia care va veni,
Să nu ne trebuiască vreo dovadă
Ca să visăm albastre nebunii.
Aş vrea să fii un munte de speranţă
Să nu te pierzi nicicând în îndoieli
Şi să simţi ploaia chiar de la distanţă,
Fără să judeci gravele greşeli.
Când am să vin cu fulgerele toate
Aş vrea să te găsesc din nou acasă
Şi flori de foc din ceruri eu voi scoate
Pentru că vezi, sunt ploaia păcătoasă.
din volumul Moneda spre vise
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu