Îl aud ca şi cum coborât-a din stele,
Mă opresc, nu mai scriu, mi se pare o insultă
Sacrilegii îmi par înseşi visele mele.
Un concert de Bach se răsfrânge din mine,
Mă strecor printre note, printre cheiile sol,
De iubire şi dor toate cupele-s pline
Deşi pipăi şi simt că e numai un gol.
Un concert de Bach, parcă fără sfârşit
Îl ascult, îl accept, poate e o răsplată
Şi timpul pe clape inocent s-a oprit
Iar noaptea albastră timid se dilată.
Un concert de Bach, cred că-mi bate la uşă,
Să mă duc să-i deschid, înăuntru să-l chem,
Să mă duc să îl chem, să renasc din cenuşă
E un salt peste vreme inutil şi extrem.
din volumul Moneda spre vise
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu