E iubirea extremă, se-nvârte pe aici
Și se uită la mine și mă vede plângând,
Și se uită la tine, nimica nu zici.
E o pădure de vis, o pădure de sete,
E iubirea tăcută, scrâșnește din dinți,
De speranțe prea reci a-ncercat să se-mbete
Și se uită la mine ca ieșită din minți.
E o-ntâmplare ciudată, a sfârșit ca poveste,
Se rotește-n văzduh și se suie pe-un nor,
În urma lăsată nici iarba nu crește,
Eu rămân ca năucă, sfâșiată de dor.
E o furtună de mai, preschimbată-n păduri
N-am nici un rol, ești singur actor,
Că n-a fost nimica ești gata să juri
Și cu toate acestea sunt gata să mor.
Din volumul Moneda spre vise
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu