Sigilii necinstite pe uşă mi s-au pus,
Azi până şi dreptatea îngenuncheată doarme
Şi cred că adevărul e undeva prea sus.
Aş pune un pumn de soare şi-aş încărca o puşcă
Şi-aş trage după toamna ce vine prea curând,
Aş lua cu mine dorul şi aş ieşi din cuşcă
Şi-aş lumina prin colţul întunecat din gând.
Din fluturi de speranţă mi-aş face o cravată
Şi-aş alerga besmetic prin sufletul deschis,
Să fie primăvară acum, încă o dată
Şi să-nflorească muguri de vers şi de cais.
Aş năvăli pe drumuri şi-aş trage în răscruci,
Un zăngănit de zale să urle-n câte o karmă
Şi din destine moarte s-alung nişte năluci,
Păcat, sunt descărcată şi sunt numai o armă.
din volumul Moneda spre vise
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu