Să pun

Să pun în versuri triste o idilă
N-ar ajuta, la cine-ar folosi?
Ar fi în carte o banală filă,
Pe care cine ştie de-o vei răsfoi.

Să pun pe rafturi singura poveste
Care-a rămas din viaţa ca un fum,
Tu nu o vei vedea pentru că este
Ascunsă în neşansă şi în scrum.

Să-mi şterg din minte râsul tău cu soare
Peste-o secundă albă, într-o zi
Să mă comport bizar, ca o trişoare
Cu vara care nu va mai veni.

Să pun trei lacrimi stinse în vitrine,
Într-o ilogică şi transparentă cupă,
O hăituială simt încă în mine,
Un fluture ascuns parcă sub lupă.

din volumul Moneda spre vise