În serile târzii din luna mai,
Unde neliniști și tristeți se curmă,
Prin poezii senine ca un rai.
Să fii cu mine, să mă ții de mână,
Să nu plec singură pe un tărâm enorm,
Cu flori albastre să mă mângâi până
Ce și neșansele din lume triste-adorm.
Am să mă pierd, tu nu crezi că se poate,
Mi-ai dezlegat uitările pe rând,
În bucurii le-ai îngropat pe toate
Și lacrimile mi le-ai șters din gând.
Am să mă pierd în visele cu tine,
Spre nesfârșita, luminoasa vară,
Poate-i nedrept și nu mi se cuvine
Speranța adormită într-o seară.
În nopți misterioase uneori,
Prin versurile mele te dezmierd,
Mijesc timide zâmbete de flori,
Cred că-n iubirea ta am să mă pierd.
Angelica Ioanovici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu