Cuvintele de maluri s-au strivit
Și e neimportant ce am simțit,
Iar verbul cheie este a tăcea.
Mă dor cumplit aripile ce ceață,
Nu pot zbura cu ele peste zid,
Tresare adevărul insipid
Sub masca fără sâmbure de viață.
Orice cuvânt nu duce nicăierea,
Au fost doar întâlniri accidentale,
Ce fără sens s-au încurcat în zale
Și rezonabilă rămâne doar tăcerea.
Angelica Ioanovici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu