Probabil undeva se mai conspiră
Și cineva alambicat se miră
Găsindu-ne pierduți în amintiri.
Săgeata ne-a atins doar provizoriu
Și râde-acum alambicat și șters,
Nu este nici plutire și nici mers,
Ci doar un gând în zale de ivoriu.
Puținele cuvinte ce se spun
Alunecă încet pe niște sănii,
Tu munții de încredere redă-ni-i,
Sunt undeva la tine, presupun.
Plătim tributuri în nelămuriri
Cu ochii ațintiți în calendar,
Spre anii care trec rudimentar,
Probabil s-au zidit niște ieșiri.
Angelica Ioanovici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu