Prin ochii tăi ca o crăiasă,
Un nor de armonii se lasă
Trecând peste „a fost odată”.
În primăvara de iubire,
Îmi vei aduce poate-un vers
Din cele care nu s-au șters
Și au în dor acoperire.
În primăvara ce-o să fie
Un vis aproape explicit
În care sigur ne-am iubit,
Să fim senin și apă vie.
Prin soarele ca un atu
Sădesc povestea strict reală
Fără vreo urmă de-ndoială,
Iar primăvara mea ești tu.
Angelica Ioanovici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu