Un cântec aproape solemn,
Alungă tot somnul din lume,
Făcând dimineții un semn.
Pisica se-ntide dramatic,
Visase ceva cu mâncare,
Iar câinele latră apatic,
Pândind prima rază de soare.
Căluțul privește scârbit,
Încearcă acum să pluseze,
Se simte ce-i drept părăsit,
Așa că s-a pus să necheze.
Purceii guiță întruna,
Să nu se oprească au decis,
Râzând oarecum de minciuna,
Că viața la țară-i „de vis” .
Angelica Ioanovici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu