Fântâni

Și parcă regăsim niște fântâni
Săpate pe un câmp și părăsite,
Purtăm iluzii-aripi de ispite,
Doi cai fără căpestre și stăpâni.

Din apa scânteind ca o oglindă
Ne adăpăm singurătăți de seară,
Aproape că ne știm pe dinafară,
Aproape ne cântâm ca o colindă.

Foșnesc încet niște stejari bătrâni,
Suntem cumva departe de prezent,
Iar timpul este oarecum absent
Și totuși sapă uneori fântâni.

Angelica Ioanovici