Inventar

Va trebui să punem deoparte
Doar argumente care stau să cadă,
Să-nchidem pe vecie într-o ladă
Distanța care practic ne desparte.

Să numărăm în gând niște secunde
Din timpul ce se scurge elegant,
Redefinind cărarea spre neant
Ca în prezent să ne putem ascunde.

Mă ții de mână totuși cu iubire,
Dar vezi și tu că zalele sunt rupte
Și treptele se fac tot mai abrupte,
Iar gongul bate a nemărginire.

Aproape c-am primit speranța-n dar,
Verificăm iluzii înc-o dată
Și regăsirea se revarsă toată
Într-un perfect și straniu inventar.

Angelica Ioanovici