Iar muzica părea o orhidee,
Eram doar un parfum oriental
Și nu-ți imaginai că sunt femeie.
La poartă, toamnei i s-a luat veșmântul,
Era-mbrăcată-n frunzele de afară,
Mantia ei s-a preschimbat în vântul
Ce împărțea speranța peste seară.
Era un vals, mi-l amintesc și acuma,
Lumina însăși se-nvârtea pe ring
Iar toamna-și scutura din plete bruma
Și mă feream răceala ei s-o ating.
Se deschideau pe undeva șampanii
Iar valsul mângâia o orhidee,
Au dispărut pentr-un moment și anii,
La nou în gând, valsa Calea Lactee.
Era un bal la început de ieri,
În dansul tainic s-ascudea o cheie,
Eram doar un parfum, de nicăieri
Și nici nu bănuiai că sunt femeie.
din volumul Grajduri albastre
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu