La primăveri în plină toamnă,
Nu las paragini să s-aștearnă
Deci nu îmi cere „mai rămâi”.
Nu vreau cuvinte fără rost,
Nu mă privi condescendent,
Iubirile ca argument
Vor fi, și sunt, și au tot fost.
Am traversat un mal abrupt,
Credeam că nu se mai termină
Când în orice aveam o vină,
Azi toate frâiele s-au rupt.
Tu nu îmi cere „mai rămâi”
În jocu-acesta bulversant,
Un lucru este important,
Mă-ntorc la dragostea dintâi.
Angelica Ioanovici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu