Importanța lor nici nu mai există,
Alergăm bezmetici spre o lume tristă
Prin poeme stranii, de curând ucise.
Ninge peste noi cu păreri de rău
Și cu despărțiri a-nceput să ningă,
Cineva a vrut la final să stingă
Și lumina rece prinsă-n gândul tău.
Ninge în poveste doar cu amănunte,
Inocența lor nu voia să moară
Zgribulită-n frigul nefiresc de-afară,
Între noi se-nalță inutil un munte.
Ninge cu iubirea încă vinovată,
E un alb de gheață parcă necesar,
Sunt detalii spuse iarăși în zadar
Fiindcă în noi ninge, ninge înc-o dată.
Angelica Ioanovici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu