Atât cât să nu zicem că n-a fost,
Probabil nici n-a însemnat nimic
Și astăzi pare un lucru fără rost.
Desigur, tu poți să răstălmăcești
O inutilă pierdere de vreme
Și să așezi secundele în cești
Iar peste ele să atârni poeme.
Și dacă-mi amintesc de ea acum
E pentru că o toamnă arămie
Plutește peste zilele de fum,
Povestea aceasta nu a fost să fie.
Probabil vor mai trece dimineți
Tot așteptând ca să primesc mesaje,
Știu bine, caii verzi de pe pereți
Au luat un lift oprit între etaje.
Angelica Ioanovici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu