Trei silabe nu au cum să-ncapă.
Portativul iubirii e surd
Și mereu câte una tot scapă.
Să privim aiuristic în gol,
Ignorându-ne unul pe altul,
Să jucăm imposibilul rol
Unde pare prea jos și înaltul.
Să preschimb într-o seară de joi,
Toate serile mute și plate
Ce-au țesut un pustiu între noi
Și-au clădit din tăcere palate.
Trei silabe ce nu au permis,
Astăzi sună cumva nefiresc,
Trei silabe s-au frânt într-un vis
Unde știu că-mi spuneai „te iubesc”.
Conținutul cuvintelor, știu,
Poate fi doar un basm de argint,
Basm în care nu am cum să fiu,
Trei silabe se spun și se mint.
Angelica Ioanovici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu