S-a dovedit imposibil să fie
Și dintr-o dată toate au fost restante,
Și dintr-o dată nimeni nu mai știe.
O vorbă bună, cât un pumn de diamante
Ar fi fost oarecum la-ndemână
Între regretele ce par interesante
Și perspective care se amână.
O vorbă bună, cât un pahar de apă
În arșița iscată între noi,
O simt închisă și nu cred că scapă
Din drumuri ce se uită înapoi.
S-a deslușit încet ora exactă
Ascunsă undeva într-un andante
În era asta oarecum abstractă,
O vorbă bună, un pumn de diamante.
Angelica Ioavovici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu