O chemare de dor presărată prin vise,
Un Stradivarius secret, încă neauzit
Ce îngână încet partituri nepermise.
Vioara iubirii valsează prin ani
Pe acorduri senine și blânde,
Nu are valoare concretă în bani,
E un basm ce plutește oriunde.
Vioara aceasta cu flăcări pe corzi,
Mai îngână ceva în neștire,
În cântecul ei încerca-vei să arzi
Într-un vis ce se cheamă iubire.
Angelica Ioanovici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu